Blestemul Svetlanei – Povestea fiicei lui Stalin

La malédiction de Svetlana, est désormais disponible en roumain. Sa traduction  vient de paraître aux éditions Humanitas.

Blestemul Svetlanei - Povestea fiicei lui Stalin

(traduction Mariana Piroteală)

Blestemul Svetlanei, povestea fiicei lui Stalin – Extract

Blestemul Svetlanei – Povestea fiicei lui Stalin

… cartea are la bază o mare varietate de surse: documente recent declasificate ale serviciilor secrete americane, fotografii şi documente de arhivă păstrate în Polonia şi în Rusia, mărturii şi scrieri ale Svetlanei, ale rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor săi, corespondenţă inedită, bogata istoriografie despre perioada comunistă.

Autoarea le valorifică într-o naraţiune ce depăşeşte graniţele biografiei, făcând din protagonista ei eroina unui roman complex – saga de familie, roman istoric, psihologic, poliţist, de dragoste…

Fragmente:

Duminică, 28 februarie 1926, Nadejda Sergheevna Allilueva naşte o fetiţă, fără plânsete, fără să ţipe, cum îi stă bine unei adevărate bolşevice.

Copilul este zdravăn, bine alcătuit, cântăreşte patru kilograme, plânge, totul a decurs bine. Dar nu e o sarcină dorită. Cum nu fusese nici cea dinainte. Cu cinci ani în urmă, născuse un băieţel, pe Vasili, care sosise, şi el, „din greşeală“.

Lucrurile nu decurseseră bine: în ajunul naşterii, se certase cu Iosif şi, cum fusese din nou grosolan, ea plecase trântind uşa. Brusc, se simţise aşa de singură. În ciuda frigului, rătăcise pe străzile Moscovei ca să se liniştească.

Pe înserat, luase un tramvai, atunci simţise primele contracţii şi aşa ajunsese în acest spital de la periferie, deşi totul fusese pregătit la clinica Kremlinului. Nimeni din sala de naşteri nu ştia de unde vine şi nici că e soţia lui Stalin.

Iosif mobilizase toate organele Securităţii, dar le trebuiseră două zile s-o găsească. Vasili se născuse deja, era 21 martie 1921.

Ce-o mai certase!

— Tatka! Cum ai putut să faci una ca asta?! Neroado! Dar era fericit că are un fiu. Pentru orice gruzin, e important ca primul copil să fie băiat, chiar dacă avusese deja un fiu, pe Iakov, cu prima soţie, dar el locuia acolo, în Gruzia, cu mătuşa şi bunica lui.

După Vasili, ea nu-şi mai dorise şi alţi copii. Avortase de mai multe ori, dar de data aceasta fusese luată cam pe nepusă masă. Când îşi dăduse seama, era prea târziu pentru o intervenţie. A ales un nume frumos pentru fetiţa lor: Svetlana.

Voia un nume mai original decât Maşa, Jenia, Nina sau Katia. Dar în acelaşi timp romantic, diferit, rar şi care să pară „cultivat“. O persoană cultivată are nevoie de un nume original, kulturnoe imia.

Svetlana, un nume care provine din mitologia slavă, din poezia romantică şi care înseamnă „luminiţă“ în rusă. Speră ca Iosif să fie de acord. În ultima vreme, e foarte greu de mulţumit.

Acest prenume va ajunge repede la modă. Mii de fetiţe se vor numi ca fiica lui Stalin. Va exista chiar un parfum Duhi de Svetlana, un parfum rar, rezervat elitelor.

Dar în 1926 numele trezise mirarea bolşevicilor. Obiceiul era să pui nume legate de evenimentele recente: Aktiabr sau Revoluţia – după Revoluţia din Octombrie –, Maia – după 1 mai –, Lenina – în cinstea celui care tocmai murise –, Mael – după iniţialele noilor sfinţi: Marx, Engels, Lenin.

Iosif a fost încântat de această născocire. Pentru el, fiica lui era deja o eroină. Scopul existenţei sale, creaţia sa, pasiunea sa exclusivă, fiinţa sa.

Se minunează de picioruşele ei, de mâinile mititele, degeţelele grăsuţe, părul roşcat, ochii deschişi la culoare, urechiuşe, de parcă primii doi copii ai lui nu ar fi fost ai lui…

 

„Ce ciudată a fost soarta acestei fetiţe care a trăit cele mai negre vremuri şi nu şi-a dat seama cu adevărat de asta decât atunci când s-a exilat în Statele Unite ale Americii. O viaţă tristă, melancolică, magistral povestită.“ (FRANÇOIS D’ORCIVAL, Revue des Deux Mondes)

„Beata de Robien spune povestea unui destin de excepţie. Această remarcabilă biografie se citeşte ca un roman rusesc.“ (CLAIRE JULLIARD, Le Nouvel Observateur)

„Viaţa e neîndurătoare, iar eu am fost luată pe sus ca o crenguţă într-un şuvoi învolburat“, spunea în 1967, la sosirea în Statele Unite ale Americii, Svetlana Allilueva. În Blestemul Svetlanei, Beata de Robien reconstituie destinul tragic al unicei fiice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, o femeie pentru care viaţa a însemnat în primul rând perpetua căutare de sine şi fuga de umbra tatălui. Cartea are la bază o mare varietate de surse: documente recent declasificate ale serviciilor secrete americane, fotografii şi documente de arhivă păstrate în Polonia şi în Rusia, mărturii şi scrieri ale Svetlanei, ale rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor săi, corespondenţă inedită, bogata istoriografie despre perioada comunistă. Autoarea le valorifică într-o naraţiune ce depăşeşte graniţele biografiei, făcând din protagonista ei eroina unui roman complex – saga de familie, roman istoric, psihologic, poliţist, de dragoste. Personalitate plină de contraste, de lumini şi umbre, fiica lui Stalin este, pe rând, fetiţa care-şi admiră tatăl, ferită de lumea reală între zidurile Kremlinului, tânăra răzvrătită, trăind iubiri complicate şi încercând să scape de stigmatul familiei sale, femeia matură care-şi asumă schimbarea numelui, fuga din URSS şi abandonarea propriilor copii, denunţarea ororilor comunismului şi supravieţuirea în lumea liberă. Iar povestea ei este în sine o lecţie tulburătoare.

„Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politică a tatălui meu.“ (SVETLANA ALLILUEVA)

Fotografia de pe copertă: Svetlana alături de tatăl său, în 1934

BEATA DE ROBIEN s-a născut în 1951, în Polonia. Obţine licenţa în filologie polonă la Universitatea din Cracovia şi în paralel studiază limbile romanice la Universitatea Jagiellonă. În 1975, la Paris, unde îşi continuă studiile, devine asistenta lui Eugène Ionesco şi susţine la Sorbona o teză de doctorat având ca temă teatrul absurdului. Lucrează apoi pentru diverse edituri, ca documentarist în domeniile istoriei şi heraldicii. Scrie scenarii de televiziune şi traduce piese ale dramaturgilor polonezi Ireneusz Iredyński şi Tadeusz Różewicz jucate pe scena franceză, precum şi piese de Romain Rolland, Boris Vian, Jean Giraudoux, Jean-Claude Grumberg în limba polonă. Publică romanele istorice Le Nain du roi de Pologne (1994, Prix de l’Académie du Maine), Le Roman de la Pologne (2007), Fugue polonaise (2013, pentru care obţine Premiul „Hervé Deluen“ al Academiei Franceze) şi două biografii: Les Passions d’une présidente: Eleanor Roosevelt (2000) şi La Malédiction de Svetlana: L’histoire de la fille de Staline (2016, Prix „Charles Oulmont“ sous l’égide de la Fondation de France).

Facebooktwitterlinkedinmail

Laisser un commentaire

Votre adresse de messagerie ne sera pas publiée. Les champs obligatoires sont indiqués avec *